"CONSTANŢA, 30 mai (MEDIAFAX) - Şeful statului a sosit, vineri, la Constanţa, la ora transmiterii ştirii (17:48) aflându-se la o terasă din centrul oraşului împreună cu fratele său, candidatul PDL la Primăria Constanţa Dorel Onaca, Ion Popescu - candidatul PDL pentru preşedinţia CJ Constanţa şi alţi membri ai staff-ului PDL Constanţa.
La sosirea la acea terasă, Traian Băsescu a declarat că a venit la Constanţa pentru a se întâlni cu fratele său, că va rămâne la malul mării câteva ore şi în cursul serii se va întoarce în Bucureşti."
Vedeţi, măi, cârcotaşilor? Nu face campanie electorală, s-a întâlnit cu fratele domniei sale!
Friday, May 30, 2008
Dacă Bucureştiul nu (mai) e, poate rezolvăm Constanţa?
Thursday, May 29, 2008
Campania virtuală, ca-n viaţa reală
Anul acesta, politicienii au auzit, în sfârşit, de mediul on-line. A trebuit ca unora dintre ei să le fie sparte timpanele de către consilieri ca să devină atenţi - dar, în fine, au reacţionat, ceea ce nu-i rău în sine. În consecinţă, mulţi şi-au deschis bloguri sau şi-au lansat site-uri personale, ţintind electoratul fugit din aria de acoperire a canalelor tradiţionale de comunicare.
Treaba asta cu blogurile se prea poate să nu fi fost înţeleasă până la capăt de către politicieni, dar asta nu mai împiedică pe nimeni, demult, să încerce. Pun pariu că fetele de la Gloria Jeans habar n-au, de exemplu, cum funcţionează cu adevărat expresoarele lor de cafea, dar asta nu le opreşte să facă cel mai bun cappuccino din oraş.
Ştiţi care-i secretul? Sunt cinstite. Nu fură la cafea, nu lasă boabele să se-nvechească, nu se zgârcesc la lapte, zâmbesc sincer, glumesc cu clienţii. Respectă reţeta care respectă cumpărătorii care respectă produsul. Expresorul este doar calea prin care se transmite satisfacţie clienţilor.
O să vă-ntrebaţi ce-are un cappuccino cu blogurile politicienilor? Ce-are Gloria Jeans cu mesajele on-line din ultima campanie electorală?
Păi, gândiţi-vă la asta: dacă la Gloria Jeans v-ar vinde pişat de măgar turnat sub presiune în pahare şmechere de carton, v-aţi lăsa păcăliţi?
Mai mult, dacă un comerciant ar deveni renumit pentru că s-a-ncăpăţânat, ani de zile, să vândă pişat de măgar în loc de cappuccino, l-aţi crede că a devenit brusc geniul cafelei cremoase când ar schimba, pentru a mia oară, marca expresorului?
Campania on-line a fost un eşec. Sorin Tudor are o serie de postări care documentează dezastrul. Traficul principalilor candidaţi e cât puţa de furnică. Site-uri de campanie cu 450 de vizitatori zilnic? Spoturi electorale cu 50 de vizionări?
Singurele clipuri care au spart bariera celor 10.000 de accesări sunt cele de care s-a râs cu lacrimi. Faimosul "Baia Mare" e în topul ruşinii, cu peste 20.000 de vizualizări (când scriu asta). Cât despre spoturile serioase, controversatul "Alege-ţi stăpânii cu grijă", interzis de CNA, are vizionări cumulate de aproape 60.000.
Aşadar, mediul on-line s-a concentrat de fapt pe dovezile de prostie oferite de mediul politic.
Însă desconsiderarea e reciprocă. Nu ştiu din ce cauză, şi politicienii, la rândul lor, au crezut că electoratul este cam tont. Că a fost paraşutat în conteinere direct de pe Marte, taman în România lui 2008 (ăsta chiar ar fi fost un mare ghinion).
Eşecul campaniei on-line demonstrează că politicienii au, în mediul virtual, exact aceeaşi problemă majoră de credibilitate ca şi în lumea reală. Nici la tv n-au stat mai bine. Audienţele show-urilor electorale au fost infecte.
Nici nu se putea altfel. Ca şi televiziunea, internetul este doar o cale de comunicare. Nu te face mai deştept, mai cinstit sau mai curat dacă nu te-a preocupat niciodată să fii astfel.
Cu asta, politicienii români sunt definitiv în fundătură. Nu mai sunt crezuţi pe stradă, nici la televizor, nu sunt crezuţi nici pe net. Unde să mai comunice?
Oriunde, aş zice, dar să schimbe nu calea de comunicare, ci conţinutul. Reţeta.
Aş zice că-i neapărată nevoie să realizeze foarte repede prăpastia care ne desparte pe noi, alegătorii, de ei, aleşii.
Nu de alta, dar nu putem trăi într-atât de separaţi fără să alunecăm în anarhie.
Wednesday, May 28, 2008
Alergic, deci păcătos
Cam de luni de pe la ora 12, am început să mă gândesc serios la toţi cei de care am râs la un moment dat în viaţă. S-a-ntâmplat pe când mă târam pe coate şi genunchi printr-un câmp înflorit (e-o poveste lungă). Ce problemă aveau oamenii aceia de care râdeam în momentul respectiv? Cam cât de tare sufereau, neînţeleşi, în timp ce eu făceam pe titirezul-spiritual în jurul nefericirii lor? Nu de alta, dar tocmai m-a lovit şi pe mine una din acele probleme. Dacă vor veni şi celelalte?
E o căinţă târzie şi temătoare, care m-a pătruns pe nări ca o ciurdă de micro-diavoli pe amfetamine.
Închipuiţi-vă cum e să-l vezi pe unul strănutând de 7 ori câte 77 în doar două ore. Amuzant, nu? Mie, unuia, aşa mi s-a părut ani la rând. Am prieteni alergici - la polen, praf, puf, pene, păr şi alte asemenea p-uri invizibile pentru oamenii sănătoşi. Cascadele lor de strănut mi-au provocat mereu bună dispoziţie (şi nu numai mie, recunoaşteţi cinstit că şi voi zâmbiţi). Le-am strigat clasicul 'ai noroc! urmat de colecţia de glume ce-mi păreau, la vremea respectivă, foarte inspirate: "ţi-au mărit salariul, mă, că faci chef mare", "zi repede acum numerele la loto", "vezi că ai un ochi pe obraz", "adu găleata aia mare că-i curg mucii" şi "sper că n-ai luat şi un laxativ dimineaţă". De! glume de băiat de asfalt, la ce să te aştepţi?
Da, acum sunt alergic şi-mi pare rău. Acum regret că am râs de alţi alergici. E o pedeapsă divină. Mă căiesc. Am păcătuit, Doamne, iartă-mă, sunt nevrednic. Acum, că am rezolvat cu părerile de rău, ai putea să mă scapi de mâncărimea asta insuportabilă, de nasul înfundat, de ochii umflaţi, de durerea de cap şi de ridicolul posturii în care, în mijlocul unei conversaţii, casc gura, scot limba şi dau ochii peste cap, în aşteptarea strănutului? N-o să mai râd niciodată de alt alergic, promit, Doamne! Alo?
Ce drăguţă a fost prietena mea, doctoriţa...
- Luni te duc la alergolog.
- Mmmhmbine, snfîr, hmîr...
- Îţi face testele, şi vedem la ce eşti alergic.
- Hmmpăi ştiu la hrrhce sunt alergichhhh... ffrhîrr...
- Lasă că vedem noi.
- Şi există tratament? sfîr-hnîr...
- Ia zi, când ai avut accesul ăla luni dimineaţă, luaseşi Claritine?
- Mrhmdah, dah, luasem Claritine...
- A, păi atunci n-ai nici o speranţă!
- Păi şi-atunci de ce mai mergem? hapciu-hapciu, sohhrrrbbb
- Hai că trebuie să-nchid, vorbim duminică.
Aşa deci: te faci medic, studiezi 20 de ani, devii alergolog, vine unul care strănută de-ţi mută mobilele prin cabinet, îl înţepi, îl prăfuieşti, îl gâdili şi-l ciocăneşti şi, în sfârşit, îi oferi diagnosticul:
- Dl. Petreanu, sunteţi alergic la aer.
- Şi ce pot face?
- Mai luaţi-vă nişte batiste.
Tuesday, May 27, 2008
Centrul Vechi: Festivalul Tragicomediei Româneşti
Primul lucru pe care-l remarci e liniştea. Apoi mormanele de pământ tasat. Asta explică şi tăcerea, normal. N-a mai umblat nimeni pe aici de luni de zile. Curând va începe să crească iarba.
Centrul Vechi e mort ca o ruină a doua zi după bombardament. Incendiile s-au stins, probabil de la sine putere. Populaţia a fugit. Pe ici, pe colo, a mai rămas câte unul, încăpăţânat, dar restul locului e pustiu.
Centrul Vechi e subiect de eseu şi cercetare fotografică, cel mult. Am trecut ieri prin ce ar trebui să fie partea cea mai frumoasă, mai vie a Bucureştiului şi m-am simţit stingher. Prea linişte, prea încremenit totul. În ritmul ăsta, mai durează vreo 50 de ani să fie gata. Mă bucur că m-a luat tata acum 25 de ani să-mi arate Bucureştiul, că altfel n-aş fi avut nici o amintire cu locul ăsta încă viu.
Am întâlnit mai mulţi fotografi decât riverani. Turişti tăcuţi, studenţi la Arte, plimbăreţi cu savoniere digitale. Aşa ceva nu vezi prea des într-un oraş european: centrul oraşului, ca după seism. Trebuie făcute poze.
Iau şi eu câteva imagini:
Vorbesc cu doi muncitori, bucuroşi că, de-acum, alungăm împreună plictiseala. "Ce-a fost mai greu a trecut", îmi zic ei. "Acuma, nu mai rămâne decât de acoperit". Mă uit în lungul străzii, înmulţesc cu alte cel puţin 10 aflate în aceeaşi stare şi fluier admirativ: "da' ştiu că aveţi ceva de lucru, băieţi!"
"Ei, aş!", zice unul, cu un subînţeles care-mi scapă.
Friday, May 23, 2008
Greierele şi furnica ne vorbesc despre chiriaşi şi proprietari
În blogosferă are loc zilele acestea o dezbatere remarcabil de coerentă şi de bine argumentată. A pornit de la un material al lui Dragoş Mănac despre alegerea pe care va trebui s-o facă fiecare dintre noi la un moment dat: chiriaş sau proprietar? Articolul a fost amplu comentat iar tema a fost preluată şi completată printr-o serie de intervenţii argumentate (Zoso, Cristi Banu, NWRadu, Buhnici şi să mă scuze cei pe care nu i-am pomenit aici).
O să vă spun opinia mea, provenită dintr-o experienţă personală traumatizantă.
Întotdeauna e mai bine ca proprietar, deşi costă mai mult. Au descoperit-o părinţii mei care, la pensie şi în plină spirală inflaţionistă, s-au trezit în prag de evacuare, fără un loc unde să se ducă, fără bani, fără speranţă şi fără energie.
Sigur, a fost un caz aparte (dar nu sunt toate cazuri aparte?) Sigur, nu vi se va întâmpla vouă, cei care preferaţi să fiţi chiriaşi în loc de proprietari - pentru că veţi câştiga mereu bani mulţi, veţi fi bogaţi, veţi avea mereu posibilitatea să închiriaţi ceva, veţi aprecia mereu avantajele mobilităţii, exact aşa cum trăiţi acum, la 20-30 de ani. Şi asta va fi valabil şi peste 20-30-40 de ani, nu? Până la moarte.
De fapt, întreaga dezbatere seamănă cu fabula lui La Fontaine.
În versiunea originală, furnica a muncit din greu, dar asta scăpat-o de foame când a venit iarna. Greierele s-a distrat pe cinste şi a degerat cu vioară cu tot la uşa închisă a furnicii când a dat zăpada (bine, şi furnica aia, cam nesimţită - dar nu-i nimic în comparaţie cu viaţa adevărată).
Există şi parodia: furnica munceşte de-şi rupe spatele, greierul se distrează, iar când vine iarna o şterge pe Coasta de Azur, cu sarcina de a-i transmite lui La Fontaine blestemele furnicii (care rămâne în vizuină să-şi roadă seminţele uscate).
Morala: dacă v-aţi aranjat ceva mişto la soare pentru toate iernile ce vă aşteaptă, merită să nu vă pese.
Dacă nu - nasol, vă încadraţi la categoria furnici. Nouă ne rămâne munca.
Dar măcar ne rămâne ceva.
Taraba cu cărţi
Când intru într-o librărie, capăt un comportament de gurmand scăpat la Festivalul Fanteziilor Culinare. Sunt tentat de tot şi de toate, umplu coşul până la limita de tracţiune a ligamentelor, îmi plâng lipsa de moderaţie şi mai las câte ceva la raft doar pentru a ceda la următoara copertă, înghit în sec văzând câte un preţ revoltător, adun şi scad, zic "treacă de la mine" şi pipăi cardul, mă întreb "unde le mai pun şi p-astea", mă simt vinovat că n-am citit încă prada de săptămâna trecută, mă salut complice cu vânzătorii care-şi fac, probabil, cruce cu limba şi mă smulg din preajma rafturilor cu senzaţia că mai era ceva, mai puteam un pic, încă niţel...
Vânez câte un titlu cu lunile. Înjur editurile care promit o dată de apariţie şi aduc cartea cu jumătate de an mai târziu. Forez prin rafturi, deschid sertarele şi hărţuiesc librarii, punându-i să caute prin depozite. Sunt dependent, un colecţionar fără speranţa de a-şi potoli vreodată foamea.
Ieri, pe la amiază, am intrat prima dată pe Taraba cu Cărţi, librăria on-line adoptată de curând de Bookblog. Nu-mi plac librăriile virtuale. Am cumpărat de câteva ori şi a fost complicat. Site-uri neprietenoase, greoaie. Am plătit dificil, cărţile au venit târziu, a trebuit să mă duc la poştă să le ridic.
La Tarabă, însă, a durat 5 minute totul. Nu ştiu cum şi ce au făcut oamenii care au în grijă site-ul, dar a-tehnicul de mine l-a văzut ieri pentru prima oară, şi-a făcut un cont fără enşpe mii de confirmări, şi-a ales titlurile şi a plătit prin card în 5 minute. Perfect când îţi plouă-n gură după cărţile pe care nu le-ai găsit prin librării până acum.
Azi dimineaţă, la cafea, un nene mi-a sunat la uşă şi mi-a dat pachetul. Aşadar, a durat mai puţin de 8 ore de lucru să-mi fie livrată comanda.
Am încurcat-o. O să-mi dea dependenţă.
PS - dacă se întreabă cineva: nu, nu este un post plătit şi nici măcar nu e scris la rugămintea cuiva. Pur şi simplu, mi-a plăcut.
Thursday, May 22, 2008
Minunatele aventuri ale CNA în lumea reală
SENZAŢIONAL! 2 EPISOADE ÎNTR-UNUL SINGUR! CU STÂNGU-N DREPTU' ŞI CADE-N PICIOARE! CNA ŞI FEMEIA CU BARBĂ, ÎNTR-O REPETABILĂ REPREZENTAŢIE PE BANII DVS! O ZI ZBOARĂ, O ZI NU ZBOARĂ (azi nu zboară)!
Deci:
Primul episod:
1. CNA somează Antena 2 pentru "nerespectarea, în cadrul emisiunilor de dezbatere electorală, a unei reprezentări echilibrate a candidaţilor la alegerile locale, pe baza unei monitorizări în perioada 2-15 mai".
2. Singura emisiune electorală la Antena 2 e moderată de Victor Ciutacu. În perioada respectivă nu au fost difuzate emisiuni electorale. În perioada respectivă, Ciutacu a fost în concediu timp de o săptămână, iar în cealaltă săptămână invitaţii nu au fost din sfera politică.
3. CNA este sesizat că e cam varză, ca să folosesc un eufemism. Într-o primă fază, CNA spune că "să faceţi o contestaţie" - după care realizează stupiditatea situaţiei şi retrage, în sfârşit, somaţia.
Se face mişto de CNA.
Episodul 2:
1. CNA solicită oficial postului Antena 1 să precizeze dacă pe un spot electoral al unui candidat din Lugoj se aude vocea unui angajat al postului. Mai mult, CNA sesizează suspiciunea la Asociaţia Jurnaliştilor din România.
2. În sunetul sec al nucii în perete şi legând trainic sula de Prefectură, CNA invocă şi un paragraf de lege în motivarea acţiunii sale: "Art. 63, alin. 2 din Legea 67 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice - “radiodifuzorii publici şi privaţi sunt obligaţi să asigure, în cadrul serviciilor de programe audiovizuale, desfăşurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate şi corecte pentru toate partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi pentru toţi candidaţii”.
3. Mile Cărpenişan reaminteşte CNA că este proprietarul propriei sale voci şi constată că CNA a descoperit coada de la prună. Tot Mile spune că nu face parte, nu recunoaşte şi nici nu prea ştie ce-i cu Asociaţia asta a Jurnaliştilor din România, căreia îi cere CNA să-l judece.
Se face din nou mişto de CNA.
Eu zic că onor Consiliul ăsta e ca-n bancul ăla cu ursul şi vânătorul: ori e prost, ori îi place.
Le propun să facă şi cerc, ca să simtă cu toţii fiorii, în mod egal.
Tuesday, May 20, 2008
Un triunghi fierbinte: YouTube, Al-Qaeda şi Senatul SUA
Între YouTube şi un influent senator american a izbucnit o dispută pe tema filmelor Al-Qaeda.
Senatorul Joe Lieberman (şef al Comisiei pentru Securitate Internă) a cerut YouTube să elimine spoturile organizaţiilor islamiste/teroriste urcate pe site. Într-o scrisoare către Google/YouTube, Liberman afirmă că, la o căutare simplă, pe YouTube pot fi găsite "zeci" de asemenea filme, multe dintre ele purtând logo-uri ale unor organizaţii teroriste binecunoscute, cum ar fi Al-Qaeda, în care se arată cum pot fi atacaţi, răniţi şi ucişi cetăţeni americani.
YouTube a răspuns, în esenţă, că unele dintre filme, care violează regulile interne ale site-ului, au fost sau vor fi şterse, dar că nu va elimina de pe site vreun video doar pentru că poartă logo-ul vreunei organizaţii, fie ea teroristă sau nu.
YouTube a invocat în apărarea sa libertatea de expresie. "YouTube respectă dreptul oricui de a exprima punctul său de vedere, fie acesta unul nepopular", a răspuns YouTube pe pagina oficială.
Dar Lieberman pare să nu fi înghiţit găluşca prea uşor. Mai multe site-uri spun că senatorul se gândeşte acum la căi legale - sau la modificarea legislaţiei - pentru a forţa servicii ca YouTube să cenzureze conţinutul.
Oficialii Al-Qaeda n-au putut fi contactaţi pentru comentarii... nu, asta era în glumă.
Serios acuma:
Cât de liberă poate fi, totuşi, informaţia pe net? Dacă o organizaţie teroristă se foloseşte de această libertate pentru a-şi găsi noi adepţi şi pentru a-şi propaga metodele violente, mai este vorba de libertate de expresie?
Pe de altă parte, poate un Parlament dintr-o ţară, oricare ar fi ea, să definească limitele libertăţii pentru un serviciu realmente global?
Şi, nu în ultimul rând: YouTube are un sistem de semnalare a abuzurilor de către proprii useri. Dar... te poţi baza doar pe bunul simţ al comunităţii în stabilirea limitelor libertăţii pe internet?
Blog de colecţie: Penibilul campaniilor electorale
Crivăţ, Tiribonflax şi Mordechai vă oferă un demers civico-publicistic de excepţie: un blog al penibilităţilor de campanie electorală.
Sunt aşteptaţi să contribuie toţi politicienii penibili. Adică toţi... cei penibili.
Monday, May 19, 2008
Vine Apocalipsa, maică!
Vine, vine! Sunt din ce în ce mai multe semne!
Mă sună Daniel: "Mă, auzi, un bou a luat-o pe contrasens prin Pasajul Unirii!"
Uite dovada:
Piticu, deci a fost adevărat, frate, nu ţi s-a părut!
Votaţi-mi ouăle!
Jesus Fucking Christ! Ăştia chiar au luat-o razna, fraţilor!
Eduard spune că e vorba despre un candidat din Năvodari...
Sunday, May 18, 2008
Victoria poporului asupra lui însuşi
BUCUREŞTI, 18 mai (MEDIAFAX):
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, duminică, la Palatul Cotroceni, că 19 mai trebuie să devină "Ziua porţilor deschise la Cotroceni" şi să rămână ca ziua în care românii au fost mai puternici decât propriul lor Parlament. [...]
Preşedintele a insistat asupra ideii că 19 mai trebuie să rămână "Zi a porţilor deschise la Cotroceni" pentru că pe această dată, anul trecut, „a fost pentru prima dată când românii au decis altfel faţă de cum a decis Adunarea Naţională sau Parlamentul".
Nu-i aşa că preşedintele nostru e genial? Cum ştie el că românii nu mai iubesc Parlamentul...
De-aia zic şi eu: să-i dăm foc, dracului. Are cine să ne păstorească.
Alegeri locale, hohote naţionale
Parcă n-a fost niciodată mai evident ca anul acesta cât de inadecvaţi sunt politicienii români la aşteptările electoratului.
Iar explozia web 2.0 arată asta mai clar decât mi-aş fi putut imagina.
Gândiţi-vă un pic la precedentele campanii electorale. Presa centrală (mai ales ziarele şi televiziunile) focaliza pe Bucureşti. Rar de tot, câte un incident local capta atenţia redacţiilor din Capitală - mai ales când era rost de cucuie şi de tradiţionalele argumente electorale de la ţară: ţuică, furci, coase şi topoare.
La nivel local, redacţiile se concentrau pe împrejurimi. Nu le interesa mai mult şi nici nu puteau mai mult.
De aceea, campania electorală rămânea, mereu, acea colecţie de imbecilităţi politicianiste imposibil de inventariat.
New media a schimbat asta pentru totdeauna. Un internaut descoperă un spot electoral idiot, se amuză şi-l urcă pe YouTube. Zeci de bloggeri îl preiau şi, inspiraţi de gestul necunoscutului, încep să caute şi ei dovezi ale ridicolului politicienilor. În câteva zile, blogosfera se umple de probe - afişe stupide, locaţii neinspirate, spoturi desuete plus informaţii de tot felul despre ce se petrece în România în timpul campaniei. Râsul e molipsitor.
Pentru presa tradiţională, nimic mai simplu acum decât să linkuiască toate acestea, ducând detaliile locale în mainstream. În televiziuni, se fac deja colecţii şi se inventariază prostiile politicienilor. Legea audiovizualului, cu restricţii gândite undeva în secolul trecut, blochează deocamdată difuzarea lor, dar ele vor apărea imediat după încheierea votării, arâtând milioanelor de telespectatori cine-i conduce, de fapt.
Este minunat ce se întâmplă. Nu există tratament mai eficient pentru bolile demagogice ale clasei politice decât hohotele de râs ale naţiei.
Eu cred că progresăm. Progresăm râzând, ca să parafrazez nişte stăpâni ai popoarelor, teoretic morţi, dar încă influenţi.
PS: Priviţi acest afiş electoral (via):
Nu-i aşa că vă aduce aminte de...
Dar Iuda, Iuda cine e?
V-am spus eu... Web 2.0 e minunat.
Saturday, May 17, 2008
Reporter Special - despre normalitate şi despre evoluţie
A fi diferit nu este întotdeauna o opţiune. Uneori, aşa te naşti. A accepta diferenţa este o alegere care ţine de civilizaţie, de educaţie şi de nivel de inteligenţă. În România, comunitatea homosexualilor aşteaptă, încă, să fie acceptată, aşa diferită cum este ea.
În acelaşi timp, lumea în care trăiesc homosexualii seamănă mult cu a heterosexualilor - şi unii, şi ceilalţi iubesc, muncesc şi, mai ales, caută fericirea. Contează locul în care se află aceasta?
Reporter Special vă arată azi lumea homosexualilor aşa cum, poate, n-o ştiaţi: adică normală. Un reportaj de Cosmina Stratan, primul ei material în această emisiune.
Şi, tot azi la Reporter Special:
Tortul global al afacerilor on-line are gust bun: miliarde de dolari se învârt anual în tranzacţiile pe internet. O felie subţire revine şi mediului românesc de afaceri. E încă puţin, dar ştiţi cum se spune: pofta vine mâncând. Din ce în ce mai mulţi întreprinzători deschid un business on-line - iar pe internet, creativitatea n-are limite.
Despre consistenţa banilor reali din afaceri virtuale, într-o anchetă Reporter Special, semnată de Stelian Muscalu.
Emisiunea se difuzează la Antena 3, începând cu 20.05, şi se reia duminica, de la 14.05.
Friday, May 16, 2008
Thursday, May 15, 2008
Arenna TV devine GSP TV
Noul canal de sport al Grupului Media Intact se va numi GSP TV - un mod de a afirma o dată în plus că Grupul deţine cea mai puternică marcă în presa sportivă autohtonă, Gazeta Sporturilor (de unde şi abrevierea).
GSP TV în loc de Arenna TV face economie de comunicare şi de brand-awareness şi oferă şi un motiv suplimentar echipei de la Gazeta Sporturilor să se implice creativ în producţia postului (deşi acest aspect este, încă, în curs de definire). Tolo ar trebui să fie în culmea fericirii, aşa reclamă pentru ziar, mai rar. Oricum, directorul GSP TV va fi Cristi Creţu, actualmente şef la Departamentul Sport Antena 1.
GSP TV se grăbeşte să intre în emisie - sub biroul în care scriu asta se cimentează şi se zugrăveşte, pentru că acolo, într-un spaţiu până acum auxiliar, va fi instalată regia finală, MCR-ul. În alte părţi, echipamentele sunt în curs de instalare. Sunt curios cum va arăta pachetul grafic - echipa de creaţie de la Antena 3, de exemplu, ar dori să ia acest contract, dar managementul GSP TV ar vrea să vadă şi nişte propuneri americane înainte de a lua o decizie finală.
Postul trebuie musai să emită înainte de începerea campionatului intern de fotbal, pe 26 iulie. Primele probe de emisie ale GSP TV ar urma să aibă loc începând cu 1 iulie.
Să votăm în baia mare
Am sperat, întotdeauna, că prostia are, totuşi, nişte limite, dar trebuie să mă declar învins încă o dată, în faţa evidenţei.
Paradoxul e că prostia e infinit mai creativă decât inteligenţa. Inteligenţa se pierde-n suferinţe, se chinuie, se îndoieşte, dă în nevroze şi în nelinişti. Prostia are certitudini, tupeu, e instantanee. Proştii sunt sănătoşi, fecunzi, prolifici. Inteligenţa creşte greu. Prostia se înmulţeşte prin diviziune celulară, ceea ce-i permite să fie nemuritoare. Ascuţimii inteligenţei, prostia îi opune grosimi, vâscozităţi şi masă. Inteligenţa e individuală. Prostia are numerele mari de partea sa.
Desigur, fără nici o legătură cu cele de mai sus, am dat peste următorul clip de campanie electorală al unui candidat pentru primăria oraşului Baia Mare. Acest spot nu va fi niciodată interzis de către CNA:
Andrei Crivăţ ne explică: este vorba despre domnul Corin Cherecheş, care are "o ambiţie enormă". Să transforme Baia Mare într-o piscină cu ficuşi de plastic pe margine? Nu, să câştige primăria oraşului.
Presupun că "baia mare" este din apartamentul candidatului, cum intri, în dreapta, pe hol lângă chicinetă.
Bine că nu ne-a arătat şi vasul de WC.
Copilul nu ştiu al cui e, dar îmi pare rău pentru el.
PS: pentru corectitudine - Sorin Tudor o indică pe Tiribonflax drept descoperitoare a minunii.
Wednesday, May 14, 2008
La popa la poartă
Deci poate nu vrei chiar şi pe strada asta, da?
Cine alege locurile astea?
UPDATE: L-au scos :-)))))
Tuesday, May 13, 2008
Protestul Adoratorilor Prostiei
Pe la începutul anilor '90, nou-nouţa libertate a protestului public a făcut multe victime printre adoratorii Prostiei.
Un tânăr jurnalist intervieva, la un moment dat, un alt grevist al foamei din nesfârşita serie a anului respectiv. Grevistul părea încă destul de bine hrănit, dar poate că protestul era abia la început.
- Ce revendicări aveţi dumneavoastră?
- Să nu mai fie comunism, dom'ne, că ne-am săturat. Să fie democraţie, să fie egalitate.
Jurnalistul, oarecum confuzionat, s-a străduit cu onestitate să lămurească lucrurile:
- Staţi un pic... Astea sunt treburi generale. Concret, ce solicitaţi dvs? Adică ce cereţi?
- Păi v-am zis: să fie democraţie în ţara asta, să nu mai fie comunism, să fie bine, să fie bine la toată lumea, mă-nţelegeţi? Să nu mai fie Securitate, să fie pace, să fie prosperitate, că ne-am săturat. Asta cer, ce-i aşa de greu? De-aia fac greva foamei.
Presupun că acel grevist al foamei a supravieţuit (la fel ca toţi ceilalţi) şi că s-a înscris într-un sindicat - eventual în cel al camionagiilor. De fapt, sunt aproape convins că acel grevist al foamei a iniţiat protestul transportatorilor, care a dus zilele acestea la blocarea centurii Capitalei de şoferi de TIR care cer, nu-i aşa, nimic mai mult decât să fie bine la toată lumea, să fie drumuri bune, să fie siguranţă la volan, să nu mai fie taxe, dom'le, să fie benzina ieftină. Să fie prosperitate, de-aia protestăm aici.
Protestul camionagiilor înnebuneşte un oraş întreg. Zeci de mii de oameni întârzie la muncă, la medic, la întâlniri doar pentru că şoferii de TIR pot să-i chinuie. Camionagiii de pe centura Bucureştiului sunt o plagă, o viitură de prostie agresivă, o interdicţie subită injustă şi nejustificabilă.
Protestul lor mai e şi un strigăt disperat către forţele de ordine: aplicaţi legea cu severitate asupra noastră, pentru că, uite, o încălcăm ca nesimţiţii, băgaţi-ne la puşcărie pentru mizeria asta. Faceţi din noi un exemplu, spun de fapt aceşti năvălitori motorizaţi, pedepsiţi-ne, pentru că, altfel, vom reveni şi mai mulţi.
Şi vom fi un exemplu pentru toţi cei nemulţumiţi de ora la care răsare mâine Soarele (şi nici nu vă-nchipuiţi cât de mulţi au problema asta zilnic, mult mai mulţi decât cei deranjaţi de voci interioare, carevasăzică).
Vecinii mei de bloc şi cu mine am avea cereri mai modeste, de pildă. Dacă şoferii de TIR scapă nepedepsiţi, am putea încerca şi noi ceva. Am vrea să blocăm şi noi bulevardul Unirii vreo două-trei zile, ca să se asfalteze, în sfârşit, aleea din faţa blocului unde, în vremurile lui Ceauşescu, s-a turnat într-o vară un strat provizoriu de beton. Şi să vină Tăriceanu, să vadă şi el. Şi poate şi Băsescu, el e mai simpatic, orice s-ar spune.
Credeam că povestea asta cu libertatea interpretată ca o cale pentru a-ţi abuza concetăţenii s-a stins odată cu ultima mineriadă.
Numai că, iată, Prostia găseşte mereu adoratori plini de vigoare.
Elodia s-a-ntors să ne bântuie
Marketingul ăsta e ştiinţă grea - sau, cel puţin, eu nu-i pricep subtilităţile.
De ce naiba ai vrea să-ţi numeşti produsul după o biată femeie hăcuită şi împrăştiată prin râpele Carpaţilor?
Cum face constructorul ăsta nou, Mikit:
Şi, normal, după ce ţi-ai cumpărat o casă "Elodia", ai vrea să ţi-o şi mobilezi, nu?
Păi... nimic nu s-ar potrivi mai bine ca bucătăria Elodia! Nici nu-i scumpă, săraca...
Vreau să se teeermineeee....
Monday, May 12, 2008
Nr. 9: Cu cine ţinem?
Pentru că e campanie pentru locale şi pentru că, în astfel de perioade, teoria zice că interesul pentru politică creşte, vă propun un sondaj legat de simpatiile voastre politice.
Nu vă întreb cu cine o să votaţi. Vă întreb, în schimb, cu cine ţineţi în meciul ăsta al politicienilor pentru voturile noastre. Am urma să aflăm împreună, în plus, şi care sunt simpatiile politice ale cititorilor acestui blog - sau am putea afla, de exemplu, câţi dintre cititorii Amar de Zi nu au nici un fel de simpatii politice, exact ca semnatarul.
Am trecut doar partidele parlamentare ca opţiuni de sondaj, altfel lista ar fi interminabilă. Pentru cei care simpatizează alt partid - există opţiunea seacă "Altul" şi varianta comentariilor pentru detaliere şi eventuală discuţie.
Şi, desigur, există opţiunea "Nici unul".
Deşi am avut unele ezitări, am decis până la urmă să nu fie un sondaj cu răspunsuri multiple - deşi nu exclud posibilitatea ca unii să simpatizeze mai mult de un partid. Dacă e aşa şi aceia se simt nedreptăţiţi de limitările sondajului, mă pot certa în comentarii.
Ca de obicei, sondajul va fi valabil o săptămână.
Cât despre sondajul precedent, iată rezultatele:
Majoritatea cititorilor Amar de Zi sunt oameni responsabili, nu ca mine :-) 38% sunt hotărâţi să voteze la localele de pe 1 iunie. Politicienii le vor fi recunoscători, sper.
Un grup masiv, 36%, sunt convinşi că n-are rost şi spun că nu vor vota. Fraţilor, vă înţeleg perfect!
18% sunt nehotărâţi. Sunt curios cum va evolua proporţia aceasta.
Şi 6 la sută zic că "n-au cetăţenie". Aici cred că a apărut şi un fenomen de "wishful thinking" :-)
Mulţumesc pentru voturile voastre, 261 la număr.
Sunday, May 11, 2008
PDL + Luxten = big luva-luva
Mi-a trimis un bucureştean nişte fotografii de campanie electorală. Ca să vezi ce-nseamnă telefoanele cu cameră şi internetul, nici noaptea nu mai e ce-a fost, nu mai poţi face, nene, nimic, fără să te pozeze câte un cetăţean-jurnalist dintr-ăsta. Iaca: 
În imagini, o macara Luxten + un amploaiat cu bască montează materiale electorale pe stâlpii de iluminat public de pe Calea Moşilor.
Acuma, mie nu mi s-a părut nimic suspect. E campanie electorală, nu? Şi ce să folosească şi partidele, săracele, ca să se urce pe stâlpi, piramide umane din membrii organizaţiei de bază? 
Probabil că PDL o fi încheiat un contract cu Luxten, să le folosească macaralele. Cum, ziceţi că nu există nici un contract? Hm!
Păi atunci cum? Ce, te pomeneşti că o fi vreo mare prietenie între PD şi Luxten... Eu nu prea cred, dar uite cum sunt iar contrazis, of, of... 
Eh, mă rog, s-o fi întâmplat numa'n Bucureşti, o fi un accident. 
Cum, nu e numai în Bucureşti? Şi dl. Vasile Blaga? Ce chestie... 
Băi, nene, iar n-am înţeles nimic din politica asta românească...
Saturday, May 10, 2008
Blogaria 3
Fost la Blogaria 3, ms Călin pentru invitaţie, ascultat, vorbit un pic de tot, mâncat 2 fripturi şi o salată, băut una bere, 3 cafele şi venit acasă, cu Bobby pasager, înainte de iminenta petrecere de cabană.
Câteva concluzii:
Unii bloggeri au multă energie.
Unii bloggeri sunt creativi.
Unii bloggeri au idei mişto, dar nu-şi pot menţine concentrarea pentru mai mult de câteva minute la rând.
Uneori nu e o idee bună să împarţi băutură înainte de brain-storming. Alteori da (dar n-a fost cazul azi).
Călin Fusu este un om foarte răbdător.
Bobby e doldora de idei.
Didi are pistrui sympa.
Bani din blogging? Trebuie să ştii şi cum să vrei, nu doar să vrei. Para nu pică în gura nătăfleţului.
Ştire: Neogen a prezentat strategia de dezvoltare.
Neogen pregăteşte o diferenţiere clară între Colegi.ro, Bestjobs, Doizece, Noi2, Neobizz. URL-uri diferite, management diferit, profile diferite cu un login comun. Schimbările ar urma să fie vizibile în următoarele două luni. Promovare şi brand-awareness on-line, posibil şi în media tradiţională.
Foto de la Blogaria 3 aici, tags Blogaria, Neogen.
Friday, May 9, 2008
Reporter Special: Eroi de România
Unii dintre militarii români aflaţi în misiuni internaţionale mai dau şi de bucluc. De! à la guerre, comme à la guerre.
Când dau de bucluc, militarii români sfârtecaţi de bombe, străpunşi de gloanţe sau mutilaţi de explozii sunt evacuaţi de americani. Americanii le acordă primul ajutor în elicoptere americane, îi transportă într-un spital american de campanie. Medici americani încearcă să le salveze viaţa. Sunt operaţi de chirurgi americani şi trataţi americăneşte. Dacă scapă de această primă fază critică, sunt trimişi înapoi în Europa, cu avioane americane şi ajutaţi să recupereze în spitale americane din baze militare americane. Li se pun proteze în care nici un şurubel nu e românesc.
După aceea sunt trimişi acasă, în România, unde statul n-are decât o singură treabă de făcut: să-i reintegreze. Ar trebui să fie o chestiune de mândrie naţională - în fond, oamenii şi-au vărsat sângele sub drapel.
Dar acasă, militarii descoperă că à la vie, comme à la guerre. Reintegrarea e foarte românească.
Dacă sunt tari, se reintegrează singuri.
Dacă nu, statul îi abandonează.
Sâmbătă, la Antena 3, de la 20.05, un reportaj fără patimă, fără justiţiarisme şi fără sentinţe, despre veteranii români ai Mileniului 3.
Semnat de Anca Grădinaru şi filmat de Adrian Calev, montat de George Hohoiu şi Adrian Caragheorghe, reportajul merită cu adevărat să fie văzut. Are bun-simţ, ceea ce poate fi destul de rar zilele acestea.
PS: Puteţi dialoga cu Anca Grădinaru pe blogul ei, Blog de reporter.
Membru CNA: "Alege-ţi stăpânii e un rahat"
Argumentaţia CNA împotriva difuzării spotului "Alege-ţi stăpânii cu grijă" coboară la nivelul real, cel mascat până acum de acrobaţii legaliste:
"Acest text, «Alege-ţi stăpânul», este un rahat", a spus Ioan Cărmăzan, membru în consiliu", citat de Adevărul.
Tot dl. Cărmăzan s-a arătat vexat de refuzul Antena 3 de a accepta decizia CNA: "Vreau să vă spun că mă simt jignit. Dacă noi interzicem ceva şi nimeni nu se supune, hai să plecăm acasă."
Cu totul de neînţeles, această propunere a dlui Cărmăzan nu a fost supusă la vot în şedinţa CNA.
Thursday, May 8, 2008
Badea, competition-killer
Via Tolo: Realitatea TV renunţă la Cătălin Oprişan, adus acum mai puţin de două luni să-l îngroape pe Badea pe slotul 23.00-24.00.
Nici nu vreau să mă gândesc ce-o să facă Badea diseară din cadavrul lui Oprişan...
Wednesday, May 7, 2008
Figurile CNA stau aliniaţi (şi le place)
Foarte scurt, două pasaje scanate din comunicatul CNA referitor la suspendarea difuzării spotului "Alege-ţi stăpânii cu grijă":
Una la mână:
Limba noastră-i o comoară. Pentru CNA, "mai multe figuri animate [...] stau aliniaţi în formaţie".
Exhibit A:
Două la mână:
Argumentaţia juridică a CNA:
i.) Sunt spoturi electorale acele spoturi care îndeamnă populaţia să voteze un candidat sau o listă de candidaţi, că aşa zice legea.
ii.) Spotul este electoral, pentru că îndeamnă telespectatorii să voteze, deci e electoral, care eşti tu electoral, spotule electoral.
iii.) Spotul nu aparţine nici unui partid şi nici unui candidat, şi nici nu îndeamnă la votarea vreunui candidat anume, dar tot electoral rămâne, da? Cine-i şeful aicea?
iv.) Deci spotul nu poate fi difuzat decât în emisiuni electorale, deşi nu îndeamnă la votarea vreunui candidat anume, dar e un spot electoral, pentru că îndeamnă lumea să voteze aşa, în general, deci e electoral. Electoralule care eşti tu, băi, electoralule!
v.) Am terminat cu legea asta. Următoarea!
Exhibit B:
În cazul acesta, rezultă că toate îndemnurile la vot, uzuale înaintea unui tur de scrutin, venite din partea oamenilor politici, societăţii civile, oamenilor de bine etc, etc, şi difuzate în toate programele de ştiri, sunt, de fapt, spoturi electorale - ca atare, ele nu vor putea fi difuzate decât în emisiuni electorale, nu-i aşa?
Cât despre comunicatul CNA... dovadă de prostie, cinste cui te-a scris!
Tuesday, May 6, 2008
CNA interzice spotul "Alege-ţi stăpânii cu grijă"
CNA a decis azi interzicerea difuzării spotului "Alege-ţi stăpânii cu grijă", în urma unui vot majoritar (6 din 8) şi a unei discuţii de aproape 30 de minute.
CNA a caracterizat spotul drept "antisocial", "fascist", "negativist". Alte motive în argumentaţia membrilor CNA, în timpul şedinţei: "face apologia comunismului", "se referă la preşedinţii ţării, dar acum e campanie pentru alegeri locale", "nu îndeamnă explicit la vot", "este un spot electoral neasumat de nimeni şi care nu e difuzat în emisiuni electorale" şi "stăpânii nu-i alegem, cei pe care-i alegem sunt slujitorii poporului, nu stăpâni".
O propunere ca staţiei Antena 3 să i se ceară precizări suplimentare înaintea interzicerii difuzării nu a fost acceptată de membrii CNA.
Totuşi, opinia generală a Consiliului a fost că spotul e "bine produs" şi chiar "ne place".
Va urma un comunicat oficial.
Până atunci, rămâne cum am stabilit.
UPDATE:
Antena 3 a decis ca, până la primirea deciziei CNA cu privire la interzicerea spotului "Alege-ţi stăpânii cu grijă", să continue difuzarea acestuia.
Ţară, ţară, vrem scandal!
"Frăţia asta cu respectul nesfârşit care curge între candidaţi arată prost, arată că partide care se declară adversare sunt în stare să se pupe în spatele uşii" - preşedintele României despre senzaţia de non-combat pe care i-o lasă campania electorală (şi pledând, în subtext, pentru o încăierare generală)
"Vom verifica foarte serios motivaţia parlamentarilor care cer acces la dosarele trimise de către DNA pentru cercetarea foştilor miniştri" - preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, despre accesul membrilor legislativului la datele de urmărire penală a unor colegi.
"Comisia va verifica dacă cererea de a vedea datele din dosare este întemeiată - adică dacă nu carecumva cel care vrea dosarul vrea să se fotografieze cu el, să zicem" - deputatul Sergiu Andon, preşedintele Comisiei Juridice, despre criteriile de selecţie a celor care vor solicita să consulte documentele DNA.
Toţi împreună, acum:
E-o ţară minunaaaată
În care vom trăiiiii
Pââââân-vom muri.
Monday, May 5, 2008
Go To Vote, băi citizens!
Foarte scurt, pentru că spotul lui Dan a provocat numeroase discuţii (ceea ce e bine) şi pentru că mi se pare corect să semnalez şi alte iniţiative cu scop asemănător (adică votaţi, nu staţi acasă).
PD/L Tineret au şi ei o campanie de responsabilizare, dar print. Eu am primit (pe mail) asta:
Interesant că fişierul se cheamă go_to_vote_4mai2008. Deci "Go To Vote, băi Romanian citizens, băi!"
Mi-ar fi plăcut să fie diacritice peste tot, nu doar pe săritelea... Şi amprenta aia mare pe România mi se pare cam bizară. Credeam că lumea s-a mai alfabetizat pe-aici şi ştie să semneze. Mă rog, asta o fi simbolistica votului pentru PD/L, nu ştiu.
Dar e de salutat. Gestul contează (chiar dacă e cu sigla partidului respectiv).
Saturday, May 3, 2008
Alegeri, alegeri
Antena 3 difuzează un nou spot, creat de art directorul postului, Dan Pavel. Acelaşi Dan Pavel care a fost premiat de APTR pentru modul în care traduce, în imagine şi sunet, cerinţele de promovare ale unui post de ştiri.
Noul clip:
Şi ziceţi c-ar trebui să votăm anul ăsta, da?
Dan Pavel este invitatul emisiunii Săptămâna de Ştiri mâine, de la 16.30, la Antena 3. Vă spun doar atât: merită să-l cunoaşteţi, veţi mai auzi de el.
Friday, May 2, 2008
Reporter Special, în emisie la Antena 3
Echipa are onoarea să vă invite sâmbătă seară, de la ora 20.05, să participaţi afectiv la difuzarea primei ediţii a emisiunii Reporter Special, la Antena 3.
(zâmbete, aplauze răzleţe, coate, hăhăieli invidioase, urări de rupt gâtul.)
Echipa ar vrea să vă ofere imaginea unei Românii reale, cu bune şi cu rele, dar cu mult adevăr într-însa. O bună parte a societăţii româneşti trăieşte, prosperă sau sărăceşte în afara ariei generale de observaţie a mass-media. În această ţară se deschid afaceri noi, în domenii nemaiîntâlnite, apar noi aspiraţii de viaţă, se munceşte cu pasiune în domenii uitate de toată lumea, se investesc bani albi sau negri cu speranţa îmbogăţirii rapide. România este un mediu vibrant, în dezvoltare adesea haotică, dar plină de viaţă. România e (re)descoperită şi uitată în fiecare clipă, de români şi de străini deopotrivă. Reporter Special caută, identifică şi explicitează caracteristicile acestui mediu.
(tăcere prudentă, mici mormăieli, "am mai auzit noi d-astea", "ce zice, ce zice?")
Primele două subiecte ale emisiunii:
A. despre miturile urbane ale hypermarketurilor - preţuri mici, corectitudine, noi locuri de muncă. Stelian Muscalu este sceptic, investighează şi descoperă o foarte bine unsă maşinărie de marketing.
B. despre cei care-l ţin sub lupă pe cel mai puternic om al planetei. Echipa de presă a Casei Albe a văzut mai multe gafe de preşedinţi americani decât fripturi aţi mâncat voi. Ioana Răduca a filmat o săptămână cu acest club exclusivist de jurnalişti ai marilor înălţimi, pogorâţi în Bucureşti - şi vă arată ce înseamnă meseria pentru meseriaşi.
(zumzete, "hm-hm!", aplauze stinghere, chiuituri din colţul rudelor.)
De altfel, aş dori să vă spun că atât Stelian, cât şi Ioana şi-au deschis bloguri şi că puteţi să le transmiteţi direct ce credeţi voi despre munca lor.
(râsete, chicoteli, "şi ăştia?", "mai bine-i prindem la colţ de stradă", şâşâieli, tăcere.)
Ceilalţi doi reporteri ai echipei, Anca Grădinaru şi Cosmina Stratan, vor intra şi ei în emisie cu subiecte care vă vor arăta Românii pe care nu le ştiţi - sau la care nu v-aţi mai gândit de mult. Imaginea - Adrian Calev şi Victor Prunaru.
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă poftesc acum la bufet, fiecare în locul în care se află. Luaţi-vă berea, alunele, un vin sau un suc, aşezaţi-vă comod în fotolii, pe canapele, priviţi-ne şi judecaţi-ne, începând de sâmbăta aceasta, de la 8 seara, la Antena 3. Mulţumesc.
(lumea schimbă programul, dă pe Taraf TV, se duce la culcare. Linişte.)
Thursday, May 1, 2008
Visit Romania! Meet interesting people and kill them
Ca participant la deschiderea sezonului 2008, domnul preşedinte Traian Băsescu le transmite hotelierilor de pe Litoral că nu sunt în competiţie cu industria turistică din Bulgaria, ci cu turismul autohton de la munte. Cum ar veni, de-aia nu merge bine turismul la Marea Neagră, pentru că merge bine turismul din Carpaţi, să înveţe secretul şi au rezolvat problema.
Sau nu?
Sunt nedumerit. Nu de alta, dar tocmai mi-a povestit o colegă experienţele sale de turist la munte. "La munte" ca bucureşteanul, adică pe Valea Prahovei.
S-a dus la Peleş cu alţi prieteni. La începutul urcuşului, o pancartă mare te informează asupra programului de vizitare a castelului: "11-17, primul grup la 11.15, ultimul la 16.15". Era cam târziu, aşa că oamenii au luat-o pieptiş la trap pe deal, au trecut gâfâind pe lângă colecţiile de kitsch 2008 de pe tarabe şi au ajuns essouflés la castel, în faţa casei de bilete, la 16.05.
Casa era închisă. Înăuntru, o tanti număra banii.
Cioca-boca la fereastră, vorba lăutarului. "Vrem şi noi 6 bilete, dacă se poate". Ete zula. "S-a-nchis". "Păi ştiţi, e încă program, mai sunt 10 minute...". "Programul meu s-a termenat, s-a-nchis."
Şi închis ar fi rămas dacă prietena mea, încăpăţânată, n-ar fi făcut oleacă de scandal. Dar... Credeţi că agitaţia a convins-o pe tanti din gheretă? Nu, s-a îngrijorat una dintre angajatele de la castel. Şi s-a îngrijorat abia când a auzit formula magică: o să vă vedeţi la ştiri cu treaba asta. Drept pentru care cei 6 au fost vârâţi aproape cu forţa în Peleş, fără bilet - pentru că tanti din gheretă avea principii, dac-a-nchis, a-nchis, mai dă-i dracului pe toţi turiştii ăştia, ce, îşi ia ea salariul din încasări? Siktir.
În castel, Salonul Reginei altfel decât ultima dată. "Păi unde sunt fotoliile din tec, unde-i restul?" "La etaj, reamenajăm etajul".
Ca atare, la Peleş se mută mobila ca la mama acasă când se plictisea de felul în care stăteau şifonierul lângă pat şi fotoliile pe partea cealaltă de geamul mare din birou. Ia să facem noi mai frumos, da? Salonul Reginei? Lăsaţi, că poate şi regina mai voia aşa, ca o schimbare, ce, credeţi că nu se plictisea şi ea, cât de regină o fi fost?
Acelaşi grup de prieteni împotmolit la Peleş încercase mai devreme să viziteze Doftana. Da, fosta faimoasă închisoare în care Nea Nicu şi-a petrecut juma' din tinereţe, cam vreo două-trei săptămâni.
La poartă, o portăreasă, normal. "Păi nu se vizitează. Nu se mai vizitează din '89". "Cum nu se vizitează din '89, că noi doi am fost aici de vreo 10 ori din '89 încoace?", se miră un cuplu din cei 6 amici. Portăreasa, confruntată cu evidenţa, dă înapoi: "păi io nu ştiu, că-s nouă aici, da' nu se vizitează." Acelaşi cuplu, trăgând cu ochiul prin poartă şi subliniind schimbările (doar mai fuseseră de 10 ori, da?): "Da' ceasul din curte unde e?" "Păi nu ştiu io de nici un ceas."
Era doar un test. Oamenii ştiau adevărul - ceasul închisorii a fost furat de un sătean din Telega şi se află şi la această oră în podul casei lui. De! dacă tot nu se vizitează...
Deci cum zicea dl. preşedinte, să fie competiţie între mare şi munte?
Dl. Băsescu, deci, pe unde găsim un ceas, deci?
Subscribe to:
Posts (Atom)
