În blogosferă are loc zilele acestea o dezbatere remarcabil de coerentă şi de bine argumentată. A pornit de la un material al lui Dragoş Mănac despre alegerea pe care va trebui s-o facă fiecare dintre noi la un moment dat: chiriaş sau proprietar? Articolul a fost amplu comentat iar tema a fost preluată şi completată printr-o serie de intervenţii argumentate (Zoso, Cristi Banu, NWRadu, Buhnici şi să mă scuze cei pe care nu i-am pomenit aici).
O să vă spun opinia mea, provenită dintr-o experienţă personală traumatizantă.
Întotdeauna e mai bine ca proprietar, deşi costă mai mult. Au descoperit-o părinţii mei care, la pensie şi în plină spirală inflaţionistă, s-au trezit în prag de evacuare, fără un loc unde să se ducă, fără bani, fără speranţă şi fără energie.
Sigur, a fost un caz aparte (dar nu sunt toate cazuri aparte?) Sigur, nu vi se va întâmpla vouă, cei care preferaţi să fiţi chiriaşi în loc de proprietari - pentru că veţi câştiga mereu bani mulţi, veţi fi bogaţi, veţi avea mereu posibilitatea să închiriaţi ceva, veţi aprecia mereu avantajele mobilităţii, exact aşa cum trăiţi acum, la 20-30 de ani. Şi asta va fi valabil şi peste 20-30-40 de ani, nu? Până la moarte.
De fapt, întreaga dezbatere seamănă cu fabula lui La Fontaine.
În versiunea originală, furnica a muncit din greu, dar asta scăpat-o de foame când a venit iarna. Greierele s-a distrat pe cinste şi a degerat cu vioară cu tot la uşa închisă a furnicii când a dat zăpada (bine, şi furnica aia, cam nesimţită - dar nu-i nimic în comparaţie cu viaţa adevărată).
Există şi parodia: furnica munceşte de-şi rupe spatele, greierul se distrează, iar când vine iarna o şterge pe Coasta de Azur, cu sarcina de a-i transmite lui La Fontaine blestemele furnicii (care rămâne în vizuină să-şi roadă seminţele uscate).
Morala: dacă v-aţi aranjat ceva mişto la soare pentru toate iernile ce vă aşteaptă, merită să nu vă pese.
Dacă nu - nasol, vă încadraţi la categoria furnici. Nouă ne rămâne munca.
Dar măcar ne rămâne ceva.
Friday, May 23, 2008
Greierele şi furnica ne vorbesc despre chiriaşi şi proprietari
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
21 comments:
cu alte cuvinte, daca esti chirias ai o viata wild si nu prea te omori cu munca? :-)
Un timp :)) Eu m-am făcut băiet serios după ce n-am mai plătit chirie :-)
Las' ca vedetzi voi. Copilaritzi, copilaritzi, baietzi, ca am mai vazut eu si pe altzii care au tot copilarit-o pana spre 40 de ani shi acum ishi dau cu pieptenele pe fatza.
:(
Eu am luat un apartament pe credit ipotecar in urma cu patru ani. Nu spun cu cat din respect pentru nervii celor care vor sa o faca acum, la preturile de azi. In orice caz, daca l-as vinde, piata imi spune ca as putea sa o fac cu un pret de aproape patru ori mai mare decat cel de cumparare.
Daca il luam acum vreo sase, sapte ani, acum il plateam cash cu banii care se pot castiga intr-o luna sau doua. La vremea aia chiar se merita sa fii proprietar, chiar si in perspectiva de la capatul unui credit ipotecar ;)
Ştiu eu pe cineva care a vândut cu mare greutate un apartament de 2 camere pe Moşilor cu 20 de mii de dolari... acum 6 ani.
Decat asa chin cu vandutul la asemenea pret, mai bine se chinuia sa il mai tina sase ani.
Mie-mi spui... Ce să-i faci, familie încăpăţânată :-))
nu e loc de comparatie. si'apoi, cred ca nici nu e practic. decat bani pe chirie nu mai bine rata?
ma rog, mi'am luat casa cu banii jos, acu 5 ani jumate, pe un pret cu care azi iti iei o masina decenta dar in nici un caz o masina buna! face de zece ori mai mult acu, da' n'as da'o :)
Este o analogie inspirata cu a sa fabula despre furnici si greieri - gospodari si lenesi...dar La Fontaine , care a trait si el vremuri nesigure , nu a prevazut incalzirea globala , migrarea excesiva si retrocedarile caselor , in care nu demult credeai ca stai sub hornul casei tale... Am ajuns sa cunoastem timpuri in care putem fi chiriasi in tara, gospodari in italia si proprietari cu drepturi depline prin inchisori...Nu mai bine ne apucam toti de cantat?...cat i-o fi dat pnl-ul lui goran?
subscriu la zisele cristinei. in vară se fac patru ani de cînd am luat un apartament cu credit ipotecar în dolari şi da, acum valorează cam de opt ori mai mult, în euro.
am avut bafta de a prinde numai începutul scumpirilor, aş putea să-l achit cu un efort de jumătate de an şi n-aş plăti penalizări. încă prefer să dau rată, e cît un rezervor jumate de benzină.
la preţurile de acum... ar trebui să mă gîndesc de două ori. dar aş alege, probabil, acelaşi lucru.
confortul psihic al lui acasă nu se discută.
Va invidiez sincer.
parintii mei au muncit toata viata pentru a-si plati ratele la apartament, cam 30 de ani adunati si nu as vrea sa urmez si eu aceeasi schema pt ca fiind singur la parinti pot spune ca am casa, nu am de impartit cu nimeni, nimic. am pus in balanta toate avantajele si dezavantajele unei proprietati si mi-am dat seama ca e mai bine cu chirie, daca intr-o zi nu o sa mai pot munci sau pur si simplu nu o sa mai am chef de programul de 8 ore si o sa-mi vina sa plec intr-o calatorie cu balonul in jurul lumii o pot face neavand de dat luna de luna rate la banca :)
in concluzie prefer o viata de greier boem decat una de furnica cocosata de munca si de griji.
Anonymus- dacă vrei să pleci în excursie cu balonul şi ai rate la bancă poţi să vinzi apartamentul, dai banii băncii şi poate-poate mai rămâi şi cu ceva bani de buzunar. E bine să fii măcar o vreme furnică!
mie nu mi se pare inspirata analogia cu greierele si furnica, pentru ca ar insemna ca sunt greier, nefiind proprietar. pot spune ca muncesc din draci pentru banii de chirie - faci credit sau iei cu banii jos cand ii ai; o chirie decenta e intre 800-1500 EUR pe luna, ap.3 camere. mananc (deci exist), calatoresc, dau salarii, fac planuri, albesc, chelesc etc. who_tf is the cricket here?
Daca piata imobliliara din RO ar fi dezvoltata, astfel incat chiria unei locuinte decente sa nu reprezinte mai mult de 20% dintr-un venit mediu, poate ca ar merita sa te gandesti la varianta chiriei. Cel putin pentru perioada activa a vietii. Dar nu este cazul!
Pe de alta parte, varianta chiriei a fost considerata o solutie decenta de toata lumea atat timp cat speranta de viata nu depasea cu mult varsta legala de pensionare.
Azi, cand mai traim 18-20 de ani dupa ce ne pensionam, e mai bine sa avem o proprietate. Este o buna investitie. Si daca pensiile sunt din ce in ce mai meschine, sa nu ai de platit si chiria este o adevarata binecuvantare.
De altfel, tocmai evolutia demografica si imbatranirea populatiei sunt argumentele pentru care guvernele tarilor reputate a fi adoptat inainte politica "chiriei" au adoptat in ultimii ani sumedenie de legi de promovare si incurajare a locuintei-proprietate.
Deci: proprietatea este solutia rationala in viata.
detest viata de chirias. dar am o groază teribilă de bănci şi împrumuturi. încă prospectez. tot gena de apropitar e mai tare în mine:-)
Eu, unul, sunt convins că în Rumînika vor creşte chiriile în continuare. Dacă aş putea să ţin proprietatea pe care o am acum şi să mai iau un apartament, aş face-o. L-aş închiria şi aş lucra "mai de plăcere", nu doar pentru salariu.
furnică fiind, plătesc la bancă o rată pentru frunza pe care am cumpărat-o, ca mai toate furnicile. numai că ştiu mulţi greieri care plătesc numai pentru o frunză deasupra capului cât dau eu şi pe frunză şi pe căruţ şi câteva grăunţe în oraş. :D
La mine e ff clar: acum 4 ani mi-am luat garsoniera cu credit ipotecar, acum o voi vinde si imi voi lua doua camere. Iar rata maricica pe care o voi avea va putea fi acoperita, Doamne fereste de ceva neplacut, de chiria lunara pe care as obtine-o. Sigur e mult mai bine proprietar, decat chirias. Si ca proprietar ai mobilitate!
Ovidiu, eu cred ca discutia era mai mult despre a fi sau nu propietar de acum inainte. Acum 4 ani piata imobiliara era cu totul alta. Eu de ex dau 200 de euro chirie pt un apartament cu doua camere in dr taberei iar daca ar fi sa fac un credit ipotecar ar trebui sa dau cam 600-700 de euro pe luna.
@Anonymous: Si asta am comentat. Am spus ca urmeaza sa vand garsoniera vara asta, fac alt credit si imi iau 2 camere. Dupa ce le iau, daca nu as mai vrea sa muncesc :D, le inchiriez si obtin banii de rata. Asta ziceam, exact pentru viitor.
Post a Comment