Primul lucru pe care-l remarci e liniştea. Apoi mormanele de pământ tasat. Asta explică şi tăcerea, normal. N-a mai umblat nimeni pe aici de luni de zile. Curând va începe să crească iarba.
Centrul Vechi e mort ca o ruină a doua zi după bombardament. Incendiile s-au stins, probabil de la sine putere. Populaţia a fugit. Pe ici, pe colo, a mai rămas câte unul, încăpăţânat, dar restul locului e pustiu.
Centrul Vechi e subiect de eseu şi cercetare fotografică, cel mult. Am trecut ieri prin ce ar trebui să fie partea cea mai frumoasă, mai vie a Bucureştiului şi m-am simţit stingher. Prea linişte, prea încremenit totul. În ritmul ăsta, mai durează vreo 50 de ani să fie gata. Mă bucur că m-a luat tata acum 25 de ani să-mi arate Bucureştiul, că altfel n-aş fi avut nici o amintire cu locul ăsta încă viu.
Am întâlnit mai mulţi fotografi decât riverani. Turişti tăcuţi, studenţi la Arte, plimbăreţi cu savoniere digitale. Aşa ceva nu vezi prea des într-un oraş european: centrul oraşului, ca după seism. Trebuie făcute poze.
Iau şi eu câteva imagini:
Vorbesc cu doi muncitori, bucuroşi că, de-acum, alungăm împreună plictiseala. "Ce-a fost mai greu a trecut", îmi zic ei. "Acuma, nu mai rămâne decât de acoperit". Mă uit în lungul străzii, înmulţesc cu alte cel puţin 10 aflate în aceeaşi stare şi fluier admirativ: "da' ştiu că aveţi ceva de lucru, băieţi!"
"Ei, aş!", zice unul, cu un subînţeles care-mi scapă.
Tuesday, May 27, 2008
Centrul Vechi: Festivalul Tragicomediei Româneşti
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
11 comments:
cred că ar trebui să las fetele să spună că eşti bun dar nu mă pot abţine:-)
despre centrul vechi al capitalei dar şi despre centrele nevralgice ale româniei: mi-e greu să mai fiu optimist dar mă mai scurm prin buzunarele interioare şi îmi spun că nu-i nimic dacă nu o să apuc să văd eu schimbările în bine atâta vreme cât se vor face.
tristul absolut. o alta coincidenta, al fel de trista: tocmai scriam despre un loc frumos. cu atat mai frumos cu cat altele devin deplorabile, desi mi-as dori contrariul.
si totusi mie mi se pare ca lipscanii s'au mai curatat, sunt mai cocheti.
wow pozele cu copiii si balcoanele.
deja s-a stricat mare parte din ce s-a renovat. pentru că n-au evacuat toţi "ilegaliştii" înainte.
A se vedea pardoseala aia de lemn de la intersecţia Lipscani cu Smârdan, care a ajuns lemn de foc. - da'i mai bine aşa, că oricum au început să sape din nou acolo.
Superbe poze. Partea trista e ca avem in noi gena lui Manole. Zidim si stricam. Zidim si stricam. Punem pariu ca drumurile proaspat reparate se vor face zob cand vor intra cu basculante si macarale ca sa repare cladirile acelea firave? Sau o sa vina pe deasupra, pe "autostrada"? :) Daca e un lucru la care suntem geniali acela e capacitatea de a face planuri si pregatiri, studii de fezabilitate si proiecte pa hartie. Dar si pe acelea llerefacem periodic, pentru ca ne vin idei tot mai bune, ai mari, mai rotunde. In rest carpacim realitatea. Ca merge si asa.
PS Incerci si un fotoreportaj de noapte acolo? :)
Anul trecut, în vară, am fost în Sibiu. Centrul Vechi e o plăcere. Oamenii se simt bine acolo, e plin de cafenele, mici magazine, restaurante. Lumea iese la promenadă, se fac fotografii, se râde mult, vin miresele să fie admirate şi aplaudate de trecători...
E un loc viu.
În Bucureşti, însă, n-avem nemţi. Avem "edili"de Dâmboviţa. Îi doare-n cur de oraş. Dacă nu le place, se duc în weekend să bea o cafea la Milano/Dubai/Paris/Monte Carlo... Oriunde, numai să fie cât mai departe de oraşul pe care ar trebui să-l ofere locuitorilor care i l-au încredinţat.
Martor Ocular - foto-reportaj de noapte? Nu prea cred :-)))
Atat timp cat exista interese imobiliare in acea zona, nu se va intampla nimic.
Tot respectul pentru cei care au contribuit la reabilitarea centrului istoric din Sibiu.
Mi se pare nedrept sa compari Bucurestiul cu Sibiul....doar se stie cit de mult a facut primarul de acolo pentru oras. Poate va reusi "noul" primar mai multe?! :>
Pacat ca nu avem sustinerea autoritatilor sa pastram ce avem frumos. Imi este teama ca ne vom trezi prea tirziu. Avem insa un avantaj al virstei - noi tot am mai apucat si un alt fel de Bucuresti.
Am vazut zilele trecute un reportaj din si despre Varsovia. E o bijuterie. Una care, acum niste zeci de ani, chiar era o ruina. Ruina la care s-a muncit mult, si mai ales cu cap, ca sa arate cum arata acum. Si acolo e vorba de aproape tot orasul, in ce priveste "vechi" si "reconditionat". Noi avem doar uu locsor, caruia-i mai putem spune "vechi", dar nu cred sa ajungem sa-i spunem vreodata si "reconditionat". Pentru ca aici se lucreaza cu curu, nu cu capu. Inca un motiv pentru care sa mergi la vot! :D Ori sa pleci d-aci ...
La Sibiu nu e doar primarul care a reusit sa faca centrul vechi sa fie asa cum e azi. E vorba despre bunul simt al fiecarui locuitor de-acolo. Tocmai de asta, Bucurestiul n-are nici o sansa.
Am tot fost si eu de curand prin zona respectiva. Desi arata inca rau, eu zic ca mai sunt sperante, cred ca ce a fost mai greu (refacerea infrastructurii) se rezolva incet-incet. Mai multe emotii am cu ruinele acele descoperite langa BNR, nu stiu cati ani vor intarzia finalizarea lucrarilor.
Dar si cand va fi gata, daca nu va exista un parking in zona (poate chiar doua) accesul la zona pietonala va fi foarte dificil.
Ce ma streseaza pe mine este ca sunt multe terenuri libere, si eu cand vad un teren viran ma gandesc automat la un viitor proiect rezidential, iar acest lucru inseamna inca unul doi ani de santier.
Oare vom avea in urmatorii 5 ani o zona pietonala, animata, bu cafe-uri si buticuri de fitze acolo?
Post a Comment