Campania virtuală, ca-n viaţa reală

Anul acesta, politicienii au auzit, în sfârşit, de mediul on-line. A trebuit ca unora dintre ei să le fie sparte timpanele de către consilieri ca să devină atenţi - dar, în fine, au reacţionat, ceea ce nu-i rău în sine. În consecinţă, mulţi şi-au deschis bloguri sau şi-au lansat site-uri personale, ţintind electoratul fugit din aria de acoperire a canalelor tradiţionale de comunicare.

Treaba asta cu blogurile se prea poate să nu fi fost înţeleasă până la capăt de către politicieni, dar asta nu mai împiedică pe nimeni, demult, să încerce. Pun pariu că fetele de la Gloria Jeans habar n-au, de exemplu, cum funcţionează cu adevărat expresoarele lor de cafea, dar asta nu le opreşte să facă cel mai bun cappuccino din oraş.

Ştiţi care-i secretul? Sunt cinstite. Nu fură la cafea, nu lasă boabele să se-nvechească, nu se zgârcesc la lapte, zâmbesc sincer, glumesc cu clienţii. Respectă reţeta care respectă cumpărătorii care respectă produsul. Expresorul este doar calea prin care se transmite satisfacţie clienţilor.

O să vă-ntrebaţi ce-are un cappuccino cu blogurile politicienilor? Ce-are Gloria Jeans cu mesajele on-line din ultima campanie electorală?

Păi, gândiţi-vă la asta: dacă la Gloria Jeans v-ar vinde pişat de măgar turnat sub presiune în pahare şmechere de carton, v-aţi lăsa păcăliţi?

Mai mult, dacă un comerciant ar deveni renumit pentru că s-a-ncăpăţânat, ani de zile, să vândă pişat de măgar în loc de cappuccino, l-aţi crede că a devenit brusc geniul cafelei cremoase când ar schimba, pentru a mia oară, marca expresorului?

Campania on-line a fost un eşec. Sorin Tudor are o serie de postări care documentează dezastrul. Traficul principalilor candidaţi e cât puţa de furnică. Site-uri de campanie cu 450 de vizitatori zilnic? Spoturi electorale cu 50 de vizionări?

Singurele clipuri care au spart bariera celor 10.000 de accesări sunt cele de care s-a râs cu lacrimi. Faimosul "Baia Mare" e în topul ruşinii, cu peste 20.000 de vizualizări (când scriu asta). Cât despre spoturile serioase, controversatul "Alege-ţi stăpânii cu grijă", interzis de CNA, are vizionări cumulate de aproape 60.000.

Aşadar, mediul on-line s-a concentrat de fapt pe dovezile de prostie oferite de mediul politic.

Însă desconsiderarea e reciprocă. Nu ştiu din ce cauză, şi politicienii, la rândul lor, au crezut că electoratul este cam tont. Că a fost paraşutat în conteinere direct de pe Marte, taman în România lui 2008 (ăsta chiar ar fi fost un mare ghinion).

Eşecul campaniei on-line demonstrează că politicienii au, în mediul virtual, exact aceeaşi problemă majoră de credibilitate ca şi în lumea reală. Nici la tv n-au stat mai bine. Audienţele show-urilor electorale au fost infecte.

Nici nu se putea altfel. Ca şi televiziunea, internetul este doar o cale de comunicare. Nu te face mai deştept, mai cinstit sau mai curat dacă nu te-a preocupat niciodată să fii astfel.

Cu asta, politicienii români sunt definitiv în fundătură. Nu mai sunt crezuţi pe stradă, nici la televizor, nu sunt crezuţi nici pe net. Unde să mai comunice?

Oriunde, aş zice, dar să schimbe nu calea de comunicare, ci conţinutul. Reţeta.

Aş zice că-i neapărată nevoie să realizeze foarte repede prăpastia care ne desparte pe noi, alegătorii, de ei, aleşii.

Nu de alta, dar nu putem trăi într-atât de separaţi fără să alunecăm în anarhie.