Sunday, May 18, 2008

Alegeri locale, hohote naţionale

Parcă n-a fost niciodată mai evident ca anul acesta cât de inadecvaţi sunt politicienii români la aşteptările electoratului.

Iar explozia web 2.0 arată asta mai clar decât mi-aş fi putut imagina.

Gândiţi-vă un pic la precedentele campanii electorale. Presa centrală (mai ales ziarele şi televiziunile) focaliza pe Bucureşti. Rar de tot, câte un incident local capta atenţia redacţiilor din Capitală - mai ales când era rost de cucuie şi de tradiţionalele argumente electorale de la ţară: ţuică, furci, coase şi topoare.

La nivel local, redacţiile se concentrau pe împrejurimi. Nu le interesa mai mult şi nici nu puteau mai mult.

De aceea, campania electorală rămânea, mereu, acea colecţie de imbecilităţi politicianiste imposibil de inventariat.

New media a schimbat asta pentru totdeauna. Un internaut descoperă un spot electoral idiot, se amuză şi-l urcă pe YouTube. Zeci de bloggeri îl preiau şi, inspiraţi de gestul necunoscutului, încep să caute şi ei dovezi ale ridicolului politicienilor. În câteva zile, blogosfera se umple de probe - afişe stupide, locaţii neinspirate, spoturi desuete plus informaţii de tot felul despre ce se petrece în România în timpul campaniei. Râsul e molipsitor.

Pentru presa tradiţională, nimic mai simplu acum decât să linkuiască toate acestea, ducând detaliile locale în mainstream. În televiziuni, se fac deja colecţii şi se inventariază prostiile politicienilor. Legea audiovizualului, cu restricţii gândite undeva în secolul trecut, blochează deocamdată difuzarea lor, dar ele vor apărea imediat după încheierea votării, arâtând milioanelor de telespectatori cine-i conduce, de fapt.

Este minunat ce se întâmplă. Nu există tratament mai eficient pentru bolile demagogice ale clasei politice decât hohotele de râs ale naţiei.

Eu cred că progresăm. Progresăm râzând, ca să parafrazez nişte stăpâni ai popoarelor, teoretic morţi, dar încă influenţi.

PS: Priviţi acest afiş electoral (via):



Nu-i aşa că vă aduce aminte de...

Dar Iuda, Iuda cine e?

V-am spus eu... Web 2.0 e minunat.

2 comments:

pushthebutton said...

nimic mai bun decat terapia prin ras. nu stiu daca terapia inseamna si progres. rasul aduce, totusi, un nou tip de critica. rasul omoara mereu prostia. si asta, este, intr-adevar, un progres, pentru ca nu te poti alatura celor de care se rade...

Tudor said...

"Legea audiovizualului(...) blochează deocamdată difuzarea lor, dar ele vor apărea imediat după încheierea votării, arâtând milioanelor de telespectatori cine-i conduce, de fapt" - acest DUPA cred ca e de fapt marea problema... (ne) ridem ce (ne) ridem, dupa care ne dam cu pumnii-n cap ca e prea tirziu...

 
>