În baie cu mamaie

După ce cresc şi ajung la înălţimea necesară pentru o utilizare corectă, marea majoritate a exemplarelor de sex masculin din lumea civilizată îşi pierd interesul pentru pisoare. De obicei - şi vă vorbesc din proprie experienţă - o vizită în aceste locuri este o plictiseală, mai scurtă sau mai lungă, în funcţie şi de cantitatea de bere cărată cu vezica până acolo.

Există însă o agenţie de publicitate care se străduieşte să facă mai interesantă viaţa bărbaţilor opriţi în faţa pisoarelor. Agenţia plasează mici reclame la nivelul ochilor, bazându-se pe faptul că, dacă eşti sănătos în partea de jos, n-ai nimic de făcut cu partea de sus cât durează treaba în chestie. Pentru un hipermetrop ca mine, unele dintre reclame sunt mai degrabă periculoase. Dacă-mi atrag atenţia şi vreau să le văd mai bine, am tendinţa să fac un pas în spate - şi exact asta nu-ţi doreşti în anumite situaţii, dacă mă-nţelegeţi.

Uneori, însă, tentaţia e prea puternică, aşa cum mi s-a întâmplat ieri, la pisoarul cu celule fotoelectrice ale unui foarte în vogă restaurant din Bucureşti. Când am ridicat ochii după inevitabila operaţiune de deshăimurare, am remarcat că, de deasupra vasului-ţintă mă privea, direct în ochi (mulţumescu-Ţi, Doamne, măcar atât), o mamaie cu un rânjet pişicher. Mamaia îmi şi făcea un gest cam echivoc, cu degetele rotunjite: să fi fost un zero? Să fi fost o intrare? Poate un "Ooooo" apreciativ? O ciupitură (au!)?

Alături, un text: "Consumă Vitamina C pentru a evita contactarea gripei. Auto Soft nu-ţi vinde vitamine, dar îţi oferă anvelope şi jante" (nu ştiu de ce, dar vitamina C, anvelopele şi jantele erau scrise cu roşu).



Când a pornit apa cu o horcăială de victimă a Titanicului mi-am dat seama că pisoarul cu celulă fotoelectrică funcţionează corect, la fel ca şi sfincterele mele, alarmate de zgomotul subit într-o situaţie în care tind să apreciez, de obicei, serenitatea şi calmul.

Am făcut un pas înainte, mi-am reocupat locul şi am reluat... mă rog, ce era firesc de reluat. M-am gândit la text. Cu ochelarii în buzunar (şi mâinile încă ocupate) nu-l mai puteam vedea, dar mi l-am amintit perfect:

"Serviţi fripturi ca să nu vă mai fie foame. De la Auto Soft cumpăraţi cauciucuri".

Apoi au apărut îndoielile. Ceva nu era în regulă. Nu carecumva textul suna de fapt aşa? "Când plouă apa e udă. Noi vindem anvelope". Sau... "Iarna nu-i ca vara iar cauciucurile noastre sunt auto. Soft!" Sau... "Într-o baltă neagră, patru ochi luceşte. Ce să fie oare? Anvelope Soft!".

A venit şi vremea să trag fermoarul. Am mai citit o dată. Se vede treaba că nu mai am memoria de altădată (şi ce loc mai prost ca pisoarul să-ţi aduci aminte cum trece timpul?) Textul nu era cu fripturi, ci cu Vitamina C, evident! Aţi înţeles? Adică Vitamina C e pentru gripă cum sunt anvelopele pentru maşină, da? Iei vitamina C, nu iei gripă. Iei cauciucuri Auto Soft, nu-ţi iei maşină... Nu. Ce naiba?

Tare de tot, nene copywriterule! Da' mamaia, dom'le, e mamaia matale? Ai idee pe unde umblă?