Acea Românie naşpetă

Discovery Travel a difuzat marţi un episod al emisiunii "No Reservations" turnat în România. Realizatorul, Anthony Bourdain, un tip altfel simpatic, este evident cu curu-n sus de-a lungul întregului show. Fixerul său, un rus (!), se adresează cu "bună ziua, tovarişci" sătenilor, prin Maramureş, şi se-mbată muci cu palincă. Cei doi caută delicii culinare în bufetul de tablă al Pieţei Agroalimentare din Sighet (şi găsesc ce-au căutat). Amândoi vizitează Castelul Bran şi se îngreţoşează la o petrecere de Halloween în subsolul unui restaurant local unde, de ce nu mă mir, nu e nici un român. Echipa încearcă să filmeze la Curtea Veche, în Bucureşti, unde doi funcţionari tălâmbi cer să vadă autorizaţia eliberată de Ministerul Culturii şi le cer 10 euro/metrul pătrat (!) ca să le dea voie. Bourdain mănâncă la Jariştea şi face mişto de patroana locului, faimoasa - fie şi prin kitsch - Laura. Micii de la Gil Flash le-au plăcut, totuşi.

Emisiunea arată o Românie cum nu ne place s-o vedem, acea Românie la care preferăm să nu ne gândim: cu funcţionari obtuzi, cu cârciumi mizere şi chelneri neprietenoşi, o Românie în care turiştilor nu li se oferă autenticitate ci kitsch.

Şi asta a înfuriat blogosfera, care a scris în toate felurile despre Anthony Bourdain şi No Reservations. Cel mai interesant e că, pe blogul lui Anthony, o postare în care explică ce s-a întâmplat de fapt în România a provocat o maree de comentarii. Sunt 340 la ora la care scriu, cu aproape 50% mai mult decât în cazul celui mai comentat articol de pe blogul respectiv.

Majoritatea comentariilor - dacă aveţi răbdare să răsfoiţi - sunt favorabile României şi critice la adresa lui Tony. Multe vin de la români, ceea ce e o veste bună. Participăm, ne spunem părerea, nu va trece neobservată. Multe comentarii sunt de bun simţ, dar şi mai multe venind din acea oţărâre post-factum pe care o practicăm în ţara asta de fiecare dată când cineva vede şi lucrurile mai puţin plăcute.

Sigur, este evident că Bourdain nu s-a simţit bine aici - şi nici nu-l condamn. Mergeţi voi şi distraţi-vă la bufetul pieţei, dacă puteţi, eu aş alege altceva. Pe de altă parte, singurul motiv real pentru care rusul trebuie să fi insistat că e un fixer bun pentru România trebuie să fi fost palinca din Maramureş. Am numărat cel puţin 7 pahare rase de mujic dintr-o răsuflare. Spre sfârşit, în marginea comei alcoolice, omul mirosea bucata de pâine după fiecare duşcă, aşa cum învaţă tot rusul că se face, încă din copilărie. Şi, dacă nu e pâine, se miroase mâneca.

Dar n-are rost să-l lapidăm pe acest american care vede lumea şi o traduce pe înţelesul telespectatorilor. Nici nouă nu ne place acea Românie peste care a dat el. Şi noi fugim de ea pe litoralul grecesc sau în restaurantele italiene, dacă putem. Cât despre birocraţii români, ce să mai spun...

Cine vrea să vadă, găseşte emisiunea despre România aici (în mai multe părţi).

UPDATE: E vineri. Numărul comentariilor de pe blogul lui Anthony a ajuns la 652. La asta cred că nu s-a aşteptat.