Dragi cititori ai acestui blog, vă mulţumesc că vizitaţi în continuare pagina de aici. Datele de trafic spun că numărul dvs. variază între 100 şi 200 pe zi.
În acelaşi timp, vă mulţumesc că v-aţi abonat, la un moment dat, la blogul de pe Blogger (adică acesta) prin RSS. Counterul încă arată 160 de cititori.
Totuşi... M-am mutat la www.petreanu.ro de aproape jumătate de an. N-aţi vrea să memoraţi adresa cealaltă şi să vă abonaţi prin RSS acolo?
Mulţumesc :-)
Tuesday, November 4, 2008
Dacă sunteţi amabili...
Wednesday, June 4, 2008
M-am mutat la petreanu.ro
Dragii mei şi dragele mele, după un an de Blogger şi după ce am discutat cu voi pe îndelete, prin sondajele ultimelor 10 săptămâni, am decis să mut Amar de Zi pe un domeniu cu identitate clară.
Aşadar, m-am mutat la http://www.petreanu.ro/
Vă mulţumesc că mă citiţi şi mă comentaţi. V-aş rămâne îndatorat dacă aţi veni cu mine la noua adresă. V-aş rămâne recunoscător dacă aţi seta bookmarkurile voastre pentru http://www.petreanu.ro/ şi dacă v-aţi modifica subscripţiile în RSS.
Şi, desigur, aş rămâne pe veci al vostru blogger cufundat în recunoştinţă dacă aţi da de veste către noua adresă pe blogurile voastre, ca să afle lumea că stau în casă nouă.
Împreună suntem simpatici!
Blogul de pe Blogger rămâne aici. Am decis să nu mut conţinutul pe Wordpress.
Monday, June 2, 2008
Cristian Ţopescu va comenta Euro 2008 la News FM
Cristian Ţopescu s-a înţeles cu echipa de la News FM pentru o colaborare intensă pe durata Euro 2008. Din câte am aflat, discuţiile s-au încheiat în seara aceasta iar rezultatul e următorul:
Ediţii speciale în pauza şi la încheierea meciurilor României la Euro 2008, câte vor fi ele (cât mai multe, sperăm cu toţii).
Ediţii de analiză şi comentarii asupra meciurilor din ziua precedentă, dimineaţa, începând cu ora 09.00, de luni până vineri, pe toată durata Euro 2008.
Ţopescu va intra în studio cu Lucian Moga, pe care-l cunoaşteţi de la City FM ("Primăria din Moga-dishu") şi care, la News FM, realizează "News & Fun" şi "Muzici cu personalitate".
Mi se pare corect să spun şi numele sponsorului acestei serii de emisiuni: l'Oreal, care lansează curând în România o gamă masculină (de unde şi interesul pentru fotbal).
Şi, ca o notă personală: Ţopescu, pentru mine, e numele perioadei în care trăiam cu pasiune emoţiile sportului românesc, fie fotbal, fie gimnastică, fie handbal.
Mă bucur că-l voi reauzi.
Graminee, pisici şi cereale
Pe antebraţul drept stau, în ordine, căţeii, pisicile, nişte păianjeni mici-mici numiţi acarieni, un pic de mucegai şi un amestec de ierburi.
Pe cel stâng au încăput cerealele, polenul de salcâm şi tei, gramineele, încă nişte pomi şi o chestie pe care sunt sigur că nu vreau s-o întâlnesc vreodată: dermatophagoides pteronyssinus.
Toate, inclusiv căţeii şi pisicile, au venit sub formă de picătură dintr-o serie de sticluţe miniaturale. Fiecare picătură a fost înţepată-n piele cu un ac ascuţit-ascuţit, "ca să se absoarbă mai bine".
Dup-aia doamna doctor a întors un ceas şi l-a pus să sune la 15 minute şi eu am rămas cu antebraţele în sus, chinuindu-mă să evit crampele musculare.
Dup-aia au venit mâncărimile, umflăturile, înroşirile şi măsurătorile.
Gramineele, pisicile şi cerealele au câştigat concursul. Mai ales pisicile mă mâncau rău de tot, dar nici gramineele nu s-au lăsat mai prejos.
Şi, oricum, a fost prima dată când mi-a măsurat cineva vreo bubă. La 6 milimetri lăţime bucata, zic că n-am dezamăgit.
După ce m-am scărpinat, doamna doctor mi-a zis că asta a fost o idee proastă, pentru că n-am făcut decât să irit şi mai mult zona. A avut dreptate. Am primit un cub de gheaţă înfăşurat în vată, ca să repar ce mai era de reparat.
În timp ce-mi scria reţeta, m-am gândit că acum arăt ca un drogat foarte meticulos, cu înţepături aşezate la intervale egale pe fiecare braţ. M-am decis să respect toate regulile de circulaţie la întoarcere, nu de alta, dar cine ştie peste ce poliţist doritor de avansare aş fi putut da.
Aşadar, acuma ştiu la ce sunt alergic. Ştiu şi cum se manifestă alergia.
Ştiu şi ce pot face ca să scap de asta: un tratament pentru desensibilizare care ar urma să dureze 3 ani, poate mai mult, până la 6 luni pe an. Timp în care există toate şansele ca organismul să se desensibilizeze de la sine.
Sau să devină alergic la altceva.
Deci, după cum spuneam: voi face o investiţie solidă în viitorul meu.
Îmi voi lua un vagon de batiste.
Striptease printre constipaţi
Circulă pe net un filmuleţ aparte: striptease la metrou.
E aparte din două motive. Unu - că o fată frumuşică se dezbracă într-un vagon de metrou (şi mimează ulterior o colectă publică). Şi doi - că oamenii din metrou reacţionează exact invers decât te-ai aştepta. Adică sunt încremeniţi, crispaţi, complet îngheţaţi.
E complet ruşinos ce se petrece, stimaţi cititori. Ce fel de inimă ai dacă nu eşti în stare să aplauzi şi tu, măcar, o tânără care-şi leapădă, dansând, rochia şi sutienul? Cam ce fel de viaţă chinuită ai trăit până acum dacă nu-i dai tu un semn de simpatie? Măcar o chiuitură de apreciere, acolo, măcar o fluierătură de încurajare?
Cum zicea Zorba? "Dacă laşi o femeie să doarmă singură, faci de ruşne toţi bărbaţii". Dacă ignori o femeie care se dezbracă nu-i la fel de ruşinos?
Se prea poate să fi fost o poveste aranjată - în vagon este cineva cu o cameră, se vede din alte filmuleţe trase cu telefonul, aşadar poate e o reclamă, poate e o glumă, un pariu pierdut sau un experiment socio-psihologic.
N-are importanţă.
Important e că avem acum dovada imbatabilă că trăim într-un oraş de constipaţi, care nu sunt în stare să se relaxeze nici măcar când le este oferit un strip-tease gratuit în metrou.
(Eu, unul, mă duc acum să-mi reînnoiesc abonamentul. Pentru domnişoara cu pricina - drăguţă, încearcă mâine şi pe Linia 2, între Unirii şi Aviatorilor. Eu o să fiu băiatul ăla clăpăug care rânjeşte şi aplaudă - dar de la o distanţă sigură).
UPDATE: Bun, pentru că Youtube a eliminat înregistrarea, am dat link-ul de pe Trilulilu (deci Biriş rulz, Youtube sucks), să nu rămână cititorii ne-explicaţi.
Pe Trilulilu, filmul are promovat un site: www.madeinmoldova.ro.
Să dea dracii dacă ideea de a promova un asemenea site pe o secvenţă de striptease nu e mai tare decât secvenţa de striptease în sine...
Sunday, June 1, 2008
Stefanesti-Ilfov, in Romania
Mi se părea mie că nu e cuşer scandalul de la Ştefăneşti-Ilfov.
Mă lămureşte un coleg bine informat: 'Gândeşte, Petreanu, nu fi naiv: Ştefăneşi-Ilfov-Becali-terenuri-autostrada-PSD-banu' gros'.
Cică aglomeraţia de la votare a costat 15 milioane RON.
Hai să trăiţi şi să vă exprimaţi democratic drepturile azi.
Friday, May 30, 2008
Dacă Bucureştiul nu (mai) e, poate rezolvăm Constanţa?
"CONSTANŢA, 30 mai (MEDIAFAX) - Şeful statului a sosit, vineri, la Constanţa, la ora transmiterii ştirii (17:48) aflându-se la o terasă din centrul oraşului împreună cu fratele său, candidatul PDL la Primăria Constanţa Dorel Onaca, Ion Popescu - candidatul PDL pentru preşedinţia CJ Constanţa şi alţi membri ai staff-ului PDL Constanţa.
La sosirea la acea terasă, Traian Băsescu a declarat că a venit la Constanţa pentru a se întâlni cu fratele său, că va rămâne la malul mării câteva ore şi în cursul serii se va întoarce în Bucureşti."
Vedeţi, măi, cârcotaşilor? Nu face campanie electorală, s-a întâlnit cu fratele domniei sale!
Thursday, May 29, 2008
Campania virtuală, ca-n viaţa reală
Anul acesta, politicienii au auzit, în sfârşit, de mediul on-line. A trebuit ca unora dintre ei să le fie sparte timpanele de către consilieri ca să devină atenţi - dar, în fine, au reacţionat, ceea ce nu-i rău în sine. În consecinţă, mulţi şi-au deschis bloguri sau şi-au lansat site-uri personale, ţintind electoratul fugit din aria de acoperire a canalelor tradiţionale de comunicare.
Treaba asta cu blogurile se prea poate să nu fi fost înţeleasă până la capăt de către politicieni, dar asta nu mai împiedică pe nimeni, demult, să încerce. Pun pariu că fetele de la Gloria Jeans habar n-au, de exemplu, cum funcţionează cu adevărat expresoarele lor de cafea, dar asta nu le opreşte să facă cel mai bun cappuccino din oraş.
Ştiţi care-i secretul? Sunt cinstite. Nu fură la cafea, nu lasă boabele să se-nvechească, nu se zgârcesc la lapte, zâmbesc sincer, glumesc cu clienţii. Respectă reţeta care respectă cumpărătorii care respectă produsul. Expresorul este doar calea prin care se transmite satisfacţie clienţilor.
O să vă-ntrebaţi ce-are un cappuccino cu blogurile politicienilor? Ce-are Gloria Jeans cu mesajele on-line din ultima campanie electorală?
Păi, gândiţi-vă la asta: dacă la Gloria Jeans v-ar vinde pişat de măgar turnat sub presiune în pahare şmechere de carton, v-aţi lăsa păcăliţi?
Mai mult, dacă un comerciant ar deveni renumit pentru că s-a-ncăpăţânat, ani de zile, să vândă pişat de măgar în loc de cappuccino, l-aţi crede că a devenit brusc geniul cafelei cremoase când ar schimba, pentru a mia oară, marca expresorului?
Campania on-line a fost un eşec. Sorin Tudor are o serie de postări care documentează dezastrul. Traficul principalilor candidaţi e cât puţa de furnică. Site-uri de campanie cu 450 de vizitatori zilnic? Spoturi electorale cu 50 de vizionări?
Singurele clipuri care au spart bariera celor 10.000 de accesări sunt cele de care s-a râs cu lacrimi. Faimosul "Baia Mare" e în topul ruşinii, cu peste 20.000 de vizualizări (când scriu asta). Cât despre spoturile serioase, controversatul "Alege-ţi stăpânii cu grijă", interzis de CNA, are vizionări cumulate de aproape 60.000.
Aşadar, mediul on-line s-a concentrat de fapt pe dovezile de prostie oferite de mediul politic.
Însă desconsiderarea e reciprocă. Nu ştiu din ce cauză, şi politicienii, la rândul lor, au crezut că electoratul este cam tont. Că a fost paraşutat în conteinere direct de pe Marte, taman în România lui 2008 (ăsta chiar ar fi fost un mare ghinion).
Eşecul campaniei on-line demonstrează că politicienii au, în mediul virtual, exact aceeaşi problemă majoră de credibilitate ca şi în lumea reală. Nici la tv n-au stat mai bine. Audienţele show-urilor electorale au fost infecte.
Nici nu se putea altfel. Ca şi televiziunea, internetul este doar o cale de comunicare. Nu te face mai deştept, mai cinstit sau mai curat dacă nu te-a preocupat niciodată să fii astfel.
Cu asta, politicienii români sunt definitiv în fundătură. Nu mai sunt crezuţi pe stradă, nici la televizor, nu sunt crezuţi nici pe net. Unde să mai comunice?
Oriunde, aş zice, dar să schimbe nu calea de comunicare, ci conţinutul. Reţeta.
Aş zice că-i neapărată nevoie să realizeze foarte repede prăpastia care ne desparte pe noi, alegătorii, de ei, aleşii.
Nu de alta, dar nu putem trăi într-atât de separaţi fără să alunecăm în anarhie.
Wednesday, May 28, 2008
Alergic, deci păcătos
Cam de luni de pe la ora 12, am început să mă gândesc serios la toţi cei de care am râs la un moment dat în viaţă. S-a-ntâmplat pe când mă târam pe coate şi genunchi printr-un câmp înflorit (e-o poveste lungă). Ce problemă aveau oamenii aceia de care râdeam în momentul respectiv? Cam cât de tare sufereau, neînţeleşi, în timp ce eu făceam pe titirezul-spiritual în jurul nefericirii lor? Nu de alta, dar tocmai m-a lovit şi pe mine una din acele probleme. Dacă vor veni şi celelalte?
E o căinţă târzie şi temătoare, care m-a pătruns pe nări ca o ciurdă de micro-diavoli pe amfetamine.
Închipuiţi-vă cum e să-l vezi pe unul strănutând de 7 ori câte 77 în doar două ore. Amuzant, nu? Mie, unuia, aşa mi s-a părut ani la rând. Am prieteni alergici - la polen, praf, puf, pene, păr şi alte asemenea p-uri invizibile pentru oamenii sănătoşi. Cascadele lor de strănut mi-au provocat mereu bună dispoziţie (şi nu numai mie, recunoaşteţi cinstit că şi voi zâmbiţi). Le-am strigat clasicul 'ai noroc! urmat de colecţia de glume ce-mi păreau, la vremea respectivă, foarte inspirate: "ţi-au mărit salariul, mă, că faci chef mare", "zi repede acum numerele la loto", "vezi că ai un ochi pe obraz", "adu găleata aia mare că-i curg mucii" şi "sper că n-ai luat şi un laxativ dimineaţă". De! glume de băiat de asfalt, la ce să te aştepţi?
Da, acum sunt alergic şi-mi pare rău. Acum regret că am râs de alţi alergici. E o pedeapsă divină. Mă căiesc. Am păcătuit, Doamne, iartă-mă, sunt nevrednic. Acum, că am rezolvat cu părerile de rău, ai putea să mă scapi de mâncărimea asta insuportabilă, de nasul înfundat, de ochii umflaţi, de durerea de cap şi de ridicolul posturii în care, în mijlocul unei conversaţii, casc gura, scot limba şi dau ochii peste cap, în aşteptarea strănutului? N-o să mai râd niciodată de alt alergic, promit, Doamne! Alo?
Ce drăguţă a fost prietena mea, doctoriţa...
- Luni te duc la alergolog.
- Mmmhmbine, snfîr, hmîr...
- Îţi face testele, şi vedem la ce eşti alergic.
- Hmmpăi ştiu la hrrhce sunt alergichhhh... ffrhîrr...
- Lasă că vedem noi.
- Şi există tratament? sfîr-hnîr...
- Ia zi, când ai avut accesul ăla luni dimineaţă, luaseşi Claritine?
- Mrhmdah, dah, luasem Claritine...
- A, păi atunci n-ai nici o speranţă!
- Păi şi-atunci de ce mai mergem? hapciu-hapciu, sohhrrrbbb
- Hai că trebuie să-nchid, vorbim duminică.
Aşa deci: te faci medic, studiezi 20 de ani, devii alergolog, vine unul care strănută de-ţi mută mobilele prin cabinet, îl înţepi, îl prăfuieşti, îl gâdili şi-l ciocăneşti şi, în sfârşit, îi oferi diagnosticul:
- Dl. Petreanu, sunteţi alergic la aer.
- Şi ce pot face?
- Mai luaţi-vă nişte batiste.
Tuesday, May 27, 2008
Centrul Vechi: Festivalul Tragicomediei Româneşti
Primul lucru pe care-l remarci e liniştea. Apoi mormanele de pământ tasat. Asta explică şi tăcerea, normal. N-a mai umblat nimeni pe aici de luni de zile. Curând va începe să crească iarba.
Centrul Vechi e mort ca o ruină a doua zi după bombardament. Incendiile s-au stins, probabil de la sine putere. Populaţia a fugit. Pe ici, pe colo, a mai rămas câte unul, încăpăţânat, dar restul locului e pustiu.
Centrul Vechi e subiect de eseu şi cercetare fotografică, cel mult. Am trecut ieri prin ce ar trebui să fie partea cea mai frumoasă, mai vie a Bucureştiului şi m-am simţit stingher. Prea linişte, prea încremenit totul. În ritmul ăsta, mai durează vreo 50 de ani să fie gata. Mă bucur că m-a luat tata acum 25 de ani să-mi arate Bucureştiul, că altfel n-aş fi avut nici o amintire cu locul ăsta încă viu.
Am întâlnit mai mulţi fotografi decât riverani. Turişti tăcuţi, studenţi la Arte, plimbăreţi cu savoniere digitale. Aşa ceva nu vezi prea des într-un oraş european: centrul oraşului, ca după seism. Trebuie făcute poze.
Iau şi eu câteva imagini:
Vorbesc cu doi muncitori, bucuroşi că, de-acum, alungăm împreună plictiseala. "Ce-a fost mai greu a trecut", îmi zic ei. "Acuma, nu mai rămâne decât de acoperit". Mă uit în lungul străzii, înmulţesc cu alte cel puţin 10 aflate în aceeaşi stare şi fluier admirativ: "da' ştiu că aveţi ceva de lucru, băieţi!"
"Ei, aş!", zice unul, cu un subînţeles care-mi scapă.
Subscribe to:
Posts (Atom)
